“Eu cand vreau sa flluier, fluier” un exemplu de cinematografie realista

Filmul “Eu când vreau să fluier, fluier”, de Florin Şerban, este un exemplu de povestire cinematografică realistă, iar actorul George Piştereanu creează un personaj sensibil şi impasibil în acelaşi timp, scrie criticul A.O. Scott de la New York Times, în articolul său de marţi.
De altfel, “Eu când vreau să fluier, fluier”, propunerea României la Oscarul pentru cel mai bun film într-o limbă străină pentru ediţia din 2011, are premiera în cinematografele din New York miercuri. La evenimentul de gală, de la Film Forum New York, va participa şi producătorul Daniel Mitulescu.
A.O. Scott spune că filmul lui Florin Şerban este “un studiu în captivitate”. “Ca multe alte filme româneşti recente, precum «Marfa şi banii» de Cristi Puiu, «4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile» de Cristian Mungiu şi «Boogie» de Radu Muntean, povestea urmăreşte un tânăr protagonist, ale cărui alegeri sunt limitate drastic şi nu sunt foarte promiţătoare”, scrie criticul NYT.
“Jucat de un actor neprofesionist, George Piştereanu, ai cărui ochi sensibili umanizează prezenţa sa impasibilă, Silviu este la finalul copilăriei sale, care l-a înrăit, distrugându-i umanitatea. El este dur şi furios, dar pare mai blând decât colegii săi din închisoare”, mai scrie în cronică. (mediafax)







