“X”-ul din “eXcelent” si “eXecrabil”: 2 filme tripate

1. “Kaboom”: escatologie si shroom-ul nuclear
kaboom2

Procesele interioare pe care regizorul Gregg Araki alege sa si le exploreze pe ecran sunt absolut disparate, la prima vedere

. “Mysterious Skin”, primul film care m-a impins la scris, printre scancete si endorfine, este povestea unui hustler adolescent, traumatizat de abuzul antrenorului din copilarie. Este un film care te marcheaza, care l-a scos pe Joseph Gordon Levitt din umbra unei copilarii petrecute pe platouri de sitcom, si care… nu seamana neam cu restul filmografiei lui Araki! In niciun caz n-ai zice ca l-a carmuit acelasi ADD-ist responsabil pentru “Kaboom”, noua piesa din puzzle-ul Araki pe care v-o recomand in perioadele voastre… “organice”. “Kaboom” e o comedie sexy, un thriller camp, un derapaj de montagne russe, auto-ironic si semidoct – un ghem cam dezaxat, dar delicios de multicolor si totodata foarte putin interesat de propria-i integritate structurala.

Un student cinefil cu un nume inselator de comun, Smith (ochiosul Thomas Dekker) este incoltit de o plaja – de fapt si de drept, un campus – prea-plina de alegeri: atras de surfer-ul Thor, Smith exploreaza si alte optiuni, si piese fiziologice, in persoana zanaticei London. Prietena lui cea mai buna Stella, pe de alta parte, se implica intr-o relatie ciudata cu vrajitoarea psihopata Lorelei, ceea ce produce scantei in pat si in afara lui – de altfel, pe sfert filmat intre cearceafuri, “Kaboom” pare atat de usuratic ca visele lui Smith, populate cu tomberoane si frisoane apocaliptice suna a balast… Doar ca Araki face el ce face pana cand plot-urile se ciocnesc sub umbrela unei organizatii secrete, cu tatal lui Smith in rol de papusar-sef, si o profetie de tip delir oniric in rol de grand finale. Da, “Kaboom” e de vazut sub palaria unor ciupercute puternice.

2. “Someone’s Knocking at the Door”: scatologie si schlong-ul de cosmar

Tot din ciclul halucinatiile studentiei, “SKatD” are onoarea de-a fi pe lista mea exclusivista de indie-uri fascinant de respingatoare. Am ajuns la el dupa lungi perindari prin analele festivalelor de horroruri independente, si o chiar mai anevoioasa trecere-n revista a filmografiei lui Noah Segan – in caz ca-i greu sa-i dati de cap, “firul rosu” al videotecii mele se construieste, grosso modo, in jurul actorilor blonzi cu ochi albastri. Un actor New-York-ez cu apetente eclectice in ceea ce priveste rolurile alese pe-o spranceana oscilanta, pe Segan il puteti urmari in “Chain Letter”, horror-ul de rond prin cineplex-urile noastre zilele astea – insa nu prea iese in evidenta aici, inghesuit intr-un ensemble cast de adolescenti moronici, cel putin nu la fel ca in alt horror, “Deadgirl”, unde descentratul meu violeaza o zombie, sau in drama “Still Green” despre care am scris mai pe larg pe blog.

In “SKatD”, Noah joaca rolul principal, desi nu o stie inca, dupa cum si noi, spectatorii, suntem inchisi in intunericul mintii regizorului Chad Ferrin (“Easter Bunny, Kill! Kill!” – ca tot vine Pastele:))) pana la the big reveal. Ce stim este ca o mana de studenti la medicina se ocupa cu niste extracurriculare dubioase, de la trafic si/sau consum al tututror narcoticelor curcubeului pana la intrari prin efractie in zonele pustii ale unui spital psihiatric. Intr-una din aceste seri nebune-nebune, tinerii descopera niste fiole si niste fisiere prafuite despre un cuplu de ucigasi dementi, Wilma si John Hopper. Aventurierii nostri se infrupta din ambele surse de amuzament, dupa care incep sa moara, unul cate unul, rapusi prin viol de familia Hopper. Desigur, unele scene sunt prea “plastice” pentru retina spectatorului intreg la minte – si care tine la respectivul intreg – insa filmul scoate si puncte forte din scabrosul joben: filmarea, in primul rand, care imprima un staccato deranjant; si povestea, in al doilea, oricat de incredibila ar fi afirmatia cand vorbim de un horror de clasa B. Imprevizibilul si gratuitatea unor twist-uri din balamucul narativ sunt atat de batatoare la ochi ca oripilarea spectatorului, unica reactie posibila, se imbiba totusi cu latul unei vraji durabile.